vineri, 31 octombrie 2014

frica de iubire

Azi am realizat un lucru. Sunt o fricoasa. Dintotdeauna mi-a fost frica de durere, de serpi si de singuratate. Acum, am acceptat oarecum singuratatea dar am realizat un alt lucru, mi-e frica de oamenii care ma iubesc, in mod special de barbati.
Nu-s vreo fecioara, deci, am avut cateva relatii serioasa iar una mult prea serioasa si nu stiu cum se face ca niciodata nimic nu merge iar toti imi spuneau ca sunt o egoista dar nu-i asa. Bine, nu-s nici altruista dar niciodata nu am tinut pentru mine fara a da celuilalt si din contra, sunt genul care se implica total in relatie. Acum, alta-i buba, dupa o perioada de relatie, fug cat ma tin picioarele sau…ma plictisesc si pun pariu ca acei barbati m-au iubit(oare de ce?).
Candva, am vorbit cu fostul meu care-mi declara iubirea lui grandioasa si culmea, pana sa vorbesc cu el, ma topeam de dorul lui dar dupa, ceva ma oprea. Da, tot ma topeam de dorul lui (bine ca n-am ajuns vreo crema de ContraLolitei) dar ceva ma oprea ma arunc in bratele lui. Oare mi-e teama de iubire?

Gesturile necugetate din dragoste mereu m-au razasit , m-au speriat si tind sa cred ca si iubirea ma sperie. Mi-e mai comod sa stau pana sa se ajunga intr-acolo, cand totul e doar pasiune. Da, spun cu voce tare, mi-e frica dar, nu sunt o filofoba.

2 comentarii:

  1. Interesant e faptul ca si mie la un moment dat imi era frica de iubire, o tot alungam de linga mine si incercam sa ma izolez. Dar am ajuns la realizare ca asa ajung doar sa devin strain sentimentului, iar iubirea e ceva ce se merita trait si simtit indiferent de urmari. In fine doar parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. nu zic nu...numai k nu-s prea compatibila cu ea :D

    RăspundețiȘtergere